Am revenit! ...cred

Salutare dragilor și bine v am regăsit.

H ul s a întors. Sunt în România. În

acest moment sunt în București. Aici am

aterizat acum ea ca trei săptămâni

direct din Madrid și înainte am avut

luat o venul din Panama, de unde eram

când am vândut barca și da, am vândut

barca, m am întors, sunt în țară

[voce dreasă][tuse]

și încep o nouă viață. Nu știu exact ce

va presupune această nouă viață. unde mă

va duce această nouă viață, dar cert

este că sunt aici și starting over. În

acest moment mă tot plimb prin București

pentru că trebuie să [voce dreasă]

rezolv niște chestiuni birocratice.

Mi a expirat numărul de telefon că nu l

am plătit, mi l au tăiat. Mi am luat alt

număr de telefon, alt telefon. [sforăit]

Am am haine noi, am Totul Totul e nou pe

mine pentru că nu mai aveam Nu mai aveam

haine, nu mai aveam. Gândiți vă, nu mi

am mai cumpărat un tricou de patru ani

de zile de când am plecat.

>> [voce dreasă]

>> Deci da, trebuie să rezolv niște

chestiuni birocratice aici în București,

să mă reintegrez în societate, după

[voce dreasă] care nu știu, voi vedea

unde mă duce viața. Cert este că ce știu

sigur este că nu vreau să mai trăiesc

cum trăiam înainte. Motivul pentru care

am și plecat de din România și din

mediul ăsta toxic al online ului este că

simțeam că ceva e neregulă și abia

ajungând în Caraibe și având această

trezire spirituală, dacă vrei, mi am dat

seama de ce am fugit de fapt. Și am

fugit de fapt pentru că trăiam din

frică. Trăiam din frică. Frica era ceea

ce mă cataliza, mă mă mă mâna. de frică

de frica de eșec, frica de a fi

ridiculizat, frica de a pierde ceea ce

am construit. Frica era ce mă mă mâna în

față și nu mi place asta. Nu mai vrea să

mai trăiesc mânat de frică. Aș vrea să

trăiesc mânat de dragoste. Nu mai vreau

să trăiesc din minte, că mintea este

mintea. Mintea este cea care te minte.

Toate misti zice minte fiindcă te minte.

Ea te minte că tot timpul e important.

Ea, ea tot timpul vorbește numai prostii

și mi am dat seama prin meditație, am

practic meditația de vreo câțiva ani și

meditând în fiecare dimineață stând și

încercând să mi calmez minte mi am dat

seama că trăiesc în trăiesc în parcă

trăiesc în casă cu un nebun care tot

timpul vorbește, descrie chestii, se

ceartă cu oamenii în capul lui. Deci e o

o ca o meliță care nu mai tace din gură

încontinuu încontinuu și asta este

mintea, ăsta este egoul. Și la un moment

dat mi am dat seama că eu nu sunt

mintea. Eu stăteam pur și simplu la un

moment dat și mă observam mintea cum

vorbe niște prostii și mă gândeam, mă,

ce naiba [râsete] ce se întâmplă aici

dacă eu stau și observ nebunul ăsta care

vorbește înseamnă că nebunul ăla nu sunt

eu. Dar cine sunt eu? Pentru că eu văd

mintea, știi? Adică eu pot să văd

mintea, deci înseamnă că eu nu sunt

mintea. Și în momentul acela am încetat

să mă mai identific cu creierul, cu

mintea și am început să mi dau seama că

eu nu sunt corpul meu, eu sunt

observatorul, e un pic mai ou ce se

întâmplă, dar prin asta am trecut și

asta asta am realizat și asta vă zic și

vouă acum, indiferent cum pare, că nu

mai îmi prea pasă mie cum par lucrurile

și cum par eu sau cum arăt eu, cum

făceam înainte. Deci da, îmi tre îmi

trem viața din frică și

acuma nu mai vrea să mai fac asta, dar

pentru că nu mai vreau să mai fac asta,

bineînțeles că nu voi mai putea poate

posta la aceeași intensitate pentru că

înainte, da, trebuia să postezi, să

rămân relevant, să găsești titluri

interesante ca să șochezi lumea, să le

arăți chestii, să pui o gagică mișto pe

thumbnail cu un decolteu ca să tragă

clickuri. Adică toate chestiile astea mă

oboseau. Eu nu vreau să mai fac așa

ceva. Nu vreau să mai Nu vreau să mai

joc acest joc. Motiv pentru care voi

posta când simt că vreau să postez și

când simt că am ceva să vă zic, cum a

fost de exemplu, cum e de exemplu acest

acest video pe care pe care și fac

pentru că simt că trebuie să vă

împărtășesc ceva, să vă fac un update și

să vă zic ceea ce simt și care este

situația. Alt lucru pe care voiam să vi

l zic este că sunt foarte fericit. Sunt

foarte, foarte fericit. Mă trăiesc, mă

trezesc în fiecare zi, zici că sunt

îndrăgostit.

>> [voce dreasă]

>> Deci, efectiv

trăiesc așa într o stare pozitivă și am

ajuns să văd așa de multe lucruri bune

din viața mea și să le ignor pe cele

rele încât

[râsete]

viața mea e fantastic de frumoasă

[voce dreasă]

pentru că am ajuns să accept viața, să

nu mai să nu mai înot împotriva

curentului. Am ajuns să înțeleg că

înțelept este să curgi cu viața. Dacă

vreți, putem face alt clip despre despre

taoism și despre, dar da,

în momentul în care am abordat această

filozofie, efectiv parcă mi s au mi s au

eliberat umerii de orice greutate. Sunt

mult mai ușor, sunt mult mai fericit, nu

mai am greutăți, nimic nu este în

neregulă, totul este ok. Nimic nu este

în neregulă. Nu știu cum să vă explic

altfel decât everything is perfect.

Totul e perfect pentru că nu e nimic ce

trebuie să fac. Nu e, nu e, nu e niciun

loc unde trebuie să ajung. Nu este nimic

ce trebuie să devin. Eu sunt Eu sunt Eu

sunt eu și sunt fericit și sunt aici și

totul e totul e minunat.

Și asta asta este în contrast cu modul

în care trăiam înainte și anume faptul

că căutam fericirea în lucruri externe.

Când când eram mic a fost un poate un

eveniment sau un șir de evenimente care

în viața mea a declanșat o rană

emoțională, o traumă emoțională vizavi

de nevoia de atenție. Eram în mine

locuia un copil profund traumatizat care

voia atenție. Deși eu, copil fiind, îmi

doream foarte mult să fiu lăudat, să fiu

aplaudat, să fiu să fiu adulat de oameni

și mă uitam la celebrități și la

muzicieni și la actori cum primesc

atenția oamenilor și ziceau: „Uau, vreau

și eu așa ceva, vreau și eu atenție,

vreau și eu

ubirea oamenilor, pentru că consideram,

copilul din mine considera că acolo este

fericirea. Mă gândeam eu cu mințișa mea

și ziceamsigur o să fiu fericit dacă o

să obțin acea acel statut, dacă o s o am

ajung și eu să am o mașină șmecheră, să

am și eu o gagică șmecheră sau o serie

de gagici șmecherești sau să am

celebritatea pe care mi o doream,

credeam că voi fi fericit și am ajuns să

am acele lucruri și mult mai mult și vă

zice fratele H ulic.

Nu este fericirea acolo. De fapt credeam

că este și am muncit și am tras ca să

ajung acolo și să obțin lucrul ăla pe

care credeam că o să mă facă fericit și

când mi am că m ajuns acolo mi am dat

seama că de fapt nu mă face fericit

lucrul ăla nu era pur și simplu dincot

eram mai nefericit pentru că aveam aveam

probleme, aveam rate, aveam angajați,

aveam responsabilități, aveam un rol de

jucat. Când mă întâlneam cu cineva, eu

trebuia să fiu Mikey H. Nu puteam să fiu

eu, trebuia să joc un rol, știi, și să

creez o anumită atmosferă. ca să ca

acest personaj Mikey H să știi să fie

[voce dreasă][tuse] cel cu care v am

obișnuit. Deci am ajuns să nu mai fiu eu

și nu eram fericit și mi am dat seama de

asta. Ori în această excursie pe care am

făcut o cu velerul, efectiv mi am dat

seama de acele lucruri. Viața m a pus în

niște situații foarte,

ai putea spune, am avut niște provocări

destul de puternice,

provocări ale egoului. Egoul meu a fost

umilit în niște moduri în care nu

consideram posibil și prin umilința asta

mi am dat seama că de fapt nu e nicio

umilință. De fapt, egoul suferă și se

simte umilit și lezat și este un

fulgușor de neasensibil care dacă l

atingi se sparge. Eu nu, eu nu sunt așa.

Eu nu pot fi umilit. Eu, dar egoul

poate. Și făcât această distincție între

mine și ego, am ajuns să fiu mult mai

fericit. Am ajuns să trăiesc eu, să nu

mă mai identific cu egoul, cu frustrile,

cu traumele, cu nervii pe care îi am, cu

dorințele pe care le am, cu poftele

carnale ale corpului, cu mintea, cu cu

maimuța din mine. Nu mă mai identific.

Sa mă rog, nu vreau să vorbesc ca și cum

am atins iluminarea. Nu, [râsete]

încă mai am momente în care mă identific

cu maimuța. Să nu credeți că Dar din ce

în ce mai mult ă mă îndrept înspre a

trăi

nu din maimuță, ci din inimă. Și

bineînțeles când vin momentele care mă

văd că trăiesc din maimuță și maimuța

preia controlul, sunt conștient și și

schimb macazul. Dar da, cert este că mi

am dat seama în această excursie ca că

de fapt fericirea nu e în lucrurile

externe. Nu voi găsi fericirea încercând

să obțin un statut, o familie, copiii,

mașina, gagica, gagicul, statutul. Am

zis statut, am zis statutul. Nu voi găsi

acolo fericire. Și mi am dat seama de

asta în această excursie cu aceste cu

fiind supus la acest șir de provocări mi

am dat seama că de fapt băi fericirea e

în tine, fericirea este în mine și am

ajuns s o găsesc, e chiar în mine și am

ajuns s o cultiv și s o întrețin în

fiecare zi. Practic, meditație. În

fiecare zi înainte să încep ziua îmi

aloc niște minute, undeva la 15 20 în

care efectiv îmi calmez mintea și încerc

să mă recentrez și să găsesc din nou

fericit la mine și să să fiu cel omul

care vreau să fiu. Și așa îmi încep

ziua. Nu mi mai încep ziua random, așa,

știi, ca o frunzuliță în vânt. Eu dictez

cum mă simt. Eu zic care i starea de

spirit cu care cu care merg în lume. Nu

mai las lumea să mi zică mie cum să cum

să mă simt. Ați înțeles? Asta decât

vreau să vă zic. Și descoperind acest

lucru, sunt mai liber ca niciodată. Mă

simt atât de liber. Simt că n am nimic

de pierdut. Simt că efectiv n am nimic

de pierdut, nimic de câștigat. Nu sunt

în competiție cu nimeni, nu mai trebuie

să mai demonstrez nimic nimănui, nu mai

vreau [sforăit] să mai impresionez pe

nimeni, nu mai vreau să mai demonstrez

nimic. Sunt liber. Deci sunt și sunt

liber și sunt fericit. Și asta e o stare

de spirit destul de nouă pentru mine și

îmi place la nebunie și vreau s o

păstrez și s o cultiv cât de mult pot în

fiecare zi. Și asta voiam să vă

împărtășesc cu voi, că am trecut printr

o schimbare. Nu mai sunt neapărat

același Mikey H pe care î cunoașteți. Nu

aș mai putea neapărat să mai fac doza de

H sau unele din lucrurile pe care le

făceam înainte pentru că se vedea și pe

mine că trăiam din ego, erau Aveam o

frustrare. Voiam să dovedesc, să să

arăt, să adică nu mai simt lucrurile

alea [sforăit] sau cel puțin nu măsura

în care le simțeam o dată. N aș vrea să

vorbesc ca și cum sunt iluminat fiindcă

mi s a mai spus chestia astabă tu

vorbești ca și cum deja ești iluminat.

Dar de fapt nu e adevărat. Eu sunt pe

drum și eu, adică sunt super imperfect

încă, dar sunt pe drum și măcar sunt

conștient de aceste lucruri. Deci da,

asta vreau să vă să vă să vă fac update

ul. Nu știu exact unde mă va duce acest

nou drum. Nu știu exact ce voi face pe

viitor, dar voiam să vă fac acest

update, să vă spun că sunt încă aici,

sunt viu și sunt mai fericit ca

niciodată. Și bineînțeles, vreau să vă

mulțumesc pentru frumoasele mesaje pe

care mi le ați trimis. Sunteți minunați

și mă bucur super mult că ce am făcut

până acuma v a inspirat și v a ajutat și

v a v a v a transformat în oameni mai

buni și mai și mai mai iubitori. Asta mă

mă mă mă bucură foarte mult. Dacă pot să

fac ceva pentru a schimba lumea asta în

bine și pentru a vă ajuta și pe voi și a

mă ajuta și pe mine în acest proces, I'm

down. Sunt Sunt aici pentru asta cu mare

drag și cu mare plăcere. Acestea fiind

spuse, dragilor, vă doresc o zi foarte

frumoasă și excelentă și minunată și

plină de iubire oriunde v ați afla. Hș

ul vă pupă și ne vedem data viitoare la

un nou clip. A, by the way, că voiam să

zic și chestia asta, lăsați mi în

secțiunea de comentarii jos niște

întrebări dacă aveți niște curiozități

vizavi de orice, pentru că nu pot să

acopăr aici tot. Și am să fac un clip cu

Q&A următorul și să voi răspunde la

întrebările voastre ca să dezbatem mai

pe larg punctual nelămuririle pe care le

aveți. Gata. Hai, vă las, fugiți, vă

pupș. Pa!